Reprezentant al Partidului Conservator, Corneliu Chisu a devenit Membru al Parlamentului in urma alegerilor din 2 mai 2011. Corneliu a obtinut 40% din voturile din circumscriptia sa, Pickering – Scarborough East, invingandu-l, astfel, pe contracandidatul sau liberal, Dan McTeague, care a obtinut 37.6% din voturi.

Corneliu are o carte de vizita impresionanta, pe care sta, la loc de frunte, si calitatea de membru fondator al AREC. Este Professional Engineer si Maior in rezerva al Fortelor Armate Canadiene. Pentru serviciile sale pe fronturile din Balcani si Afganistan, a fost distins cu mai multe onoruri militare. De asemenea, contributia sa la promovarea profesiei de inginer a fost rasplatita cu titlurile de Fellow of Engineers Canada si membru in Ordinul de Onoare al Professional Engineers of Ontario. Corneliu vorbeste fluent engleza, italiana, romana si maghiara si are cunostinte de franceza, rusa si germana.

Este ceea ce rezultă dintr-un sondaj Ipsos-Reid care tocmai a fost dat publicităţii. Potrivit datelor sale (culese în luna iunie), datoriile personale ale rezidenţilor din Québec sunt evaluate la 8472 de dolari pe cap de locuitor (în afara împrumuturilor ipotecare) , sumă cu mult inferioară mediei de 13058, înregistrată în restul Canadei.

Există, fireşte, şi în Québec nelinişti în legătură cu scumpirea alimentelor şi a benzinei, dar marea majoritate a quebechezilor consideră că sunt în măsură să-şi administreze satisfăcător resursele financiare şi că vor avea mai puţine datorii în 2012.

Sursa: http://www.paginiromanesti.ca/

Cititi mai multe in articolul original: http://lapresseaffaires.cyberpresse.ca/

Interviu cu Igor Munteanu,
Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar
al R. Moldova în SUA şi Canada

— Cum se vede R. Moldova de pe continentul american?

— Nu cred că există o singură opinie conjugată ori prevalentă în privinţa vreunei chestiuni globale aici, în SUA, cu atât mai mult nu cred că aş putea afirma că R. Moldova se vede într-un fel anume. Suntem văzuţi doar atunci când acţionăm, iar regiunea din care facem parte, indiferent cum este ea tradusă în categoriile noastre normativ-geografice – Europa de Sud-Est ori spaţiul fostei URSS –, se mişcă într-o tranziţie accelerată spre un nou echilibru geopolitic, care este urmărit cu multă atenţie de către toţi cei interesaţi de acest fenomen şi în SUA.

Pentru marea majoritate a locuitorilor acestui uriaş continent nord-american R. Moldova nu prea există. Nu văd însă nimic descurajator în această stare de lucruri. Dacă vă consolează, atunci aş putea spune că reacţii similare poţi întâlni şi în cazul unor vechi şi mari state vest-europene, şi asta pentru că individualismul generic al americanilor îi face să reţină la nivel popular (regular americans) doar informaţiile strict necesare pentru familia şi comunităţile din care fac parte, şi doar atunci când valorile pe care se întemeiază aceste instituţii se clatină, americanii vor fi primii care se vor mobiliza să cunoască, să afle, să absoarbă informaţia care să le fie practic utilă.

Există totodată o cunoaştere profundă, sistematică şi exemplar de detaliată la nivelul acelor grupuri de persoane (mediul academic şi guvernamental, think tankuri şi grupuri corporative), care sunt specializate pe regiunea din care facem parte, iar în această privinţă aş putea să confirm că mulţi americani ar putea da lecţii de virtuazie în cunoaşterea geostrategică a spaţiului acoperit de interesele UE şi ale Rusiei.

— Cum e să promovaţi un stat mic şi cu probleme în diplomaţia americană?

— O să vă dezamăgesc, răspunzându-vă că este în aceeaşi măsură de grea sarcina să promovezi în SUA un stat mare şi un stat mic. Faţă de capacitatea uriaşă şi importanţa globală a SUA, multe state importante din vecinătatea noastră par mici şi neînsemnate, ceea ce face ca principiul liberum arbitrum să fie aplicat în mod paradoxal şi relaţiilor diplomatice, astfel încât adeseori ideile clare şi motivaţia puternică sunt o garanţie esenţială a succesului, şi nu doar suprafeţele de km2 prin care definim, de regulă, spaţiul protejat de frontierele naţionale. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, a formula în acest fel întrebarea este echivalent cu a-l întreba pe un doctor de ce se ocupă toată ziua de oameni bolnavi, de parcă nu ar exista şi oameni sănătoşi!

Nu am auzit vreun diplomat acreditat pe acest continent să afirme că relaţiile ţării sale ar fi ideale în raport cu SUA, deoarece, dacă ar fi ideale, atunci poate ar trebui să ne lipsim de serviciile diplomaţilor. Or, misiunile diplomatice sunt obligate să asigure rezonanţă externă interesului naţional. Dar, cu siguranţă, aveţi dreptate însă să trasaţi o paralelă între proporţiile unui stat şi resursele pe care le alocă pentru a-şi promova interesele, şi asta pentru că promovare înseamnă o diplomaţie activă, care generează evenimente şi creează un mediu favorabil pentru luarea unor decizii favorabile interesului naţional. O diplomaţie eficientă este cea care este susţinută de un curent de opinie pozitiv şi non-conflictual pe planul statului în care este acreditată. Depunem eforturi intense în acest moment pentru a identifica acele resurse şi instrumente prin care obiectivele diplomatice ale Misiunii R. Moldova în SUA vor fi mai credibile, mai atractive şi mai convergente cu ceea ce SUA consideră strategic important pentru propriile interese naţionale.

— Cum v-a întâmpinat diaspora din SUA? Ce aşteptări au cetăţenii R. Moldova acolo?

— Mărturisesc că am avut întotdeauna o apreciere deosebită faţă de cei care au avut curajul să-şi clădească o viaţă decentă chiar departe de ţară, înfruntând numeroase dificultăţi şi trecând prin încercări pe care noi, cei din R. Moldova, adeseori le omitem, pentru că nimic nu se obţine uşor departe de ţară. Şi cu toate acestea, trebuie să constatăm că putem vorbi despre un fenomen viu al diasporei, constituit din numeroasele valuri de emigraţie din ultimii 20 de ani şi care se prezintă printr-o multitudine de comunităţi amplasate atât în Statele Unite ale Americii, cât şi în Canada.

Am avut plăcerea să cunosc unele dintre acestea chiar în primele 3 luni de când mă aflu în calitatea mea de Ambasador al R. Moldova la Washington DC şi am apreciat foarte mult deschiderea, entuziasmul şi chiar pasiunea cu care membrii acestor comunităţi vorbesc despre patria lor istorică. Trebuie să remarc că aceste comunităţi sunt deosebit de interesante ca structură şi potenţial, având foarte clar conturată însă conştiinţa originii lor comune, legată de R.Moldova, dar păstrându-şi totodată numeroase diferenţe şi particularităţi.

Sunt cel puţin 4 tipuri de comunităţi care formează în acest moment organismul diasporei moldoveneşti pe continentul nord-american: (1) comunităţi organizate în jurul unei biserici, de regulă creştine (baptiste, penticostale, metodiste, evangheliste, creştin-ortodoxe), (2) comunităţi formate din persoane care au emigrat pe criterii politice sau sociale (refugiaţi politici, membri ai unor grupuri discriminate), (3) comunităţi formate din consultanţi şi profesori, întruniţi în jurul unor instituţii adoptive (Microsoft, universităţi SUA, autorităţi locale), (4) comunităţi formate din numeroase grupuri de persoane fără statut legal de şedere. Sunt multe comunităţi – mai ales pe coasta pacifică – formate din vorbitori de limbă rusă, emigraţi mai ales din oraşele din nordul R. Moldova, regiunea găgăuză şi transnistreană, dar care reclamă în continuare origini puternice legate de Republica Moldova (Sacramento, Vancuver, Seattle). Şi, în acelaşi timp, există nişte comunităţi religioase foarte puternice, ca mărime şi ca influenţă asupra comunităţilor în care se găsesc – Seattle, Springfield, Greenfield, Ashley. În marea lor majoritate, membrii acestor comunităţi au devenit cetăţeni americani (ori canadieni) ori sunt în proces de a obţine cetăţenia acestor state; nu caută necazuri şi îşi cresc copiii în respect faţă de legile federale şi locale, fiind priviţi cu simpatie şi încredere de către ceilalţi. Adeseori, însă, moldovenii gravitează în jurul unor comunităţi mai largi şi mai cunoscute – comunităţi de ruşi sau de români, alegând în funcţie de preferinţele lor lingvistice sau culturale să-şi definească astfel identitatea pe care o reclamă în raport cu autorităţile SUA şi Canada.

— Există un plan de comunicare cu diaspora?

— Există un efort constant în această direcţie. Trebuie să recunosc că nu-i o sarcină uşoară, din mai multe motive. În primul rând, misiunile diplomatice ale R. Moldova nu au avut până nu demult o practică bună de comunicare cu diaspora, din cauza, eventual, stilului dogmatic al unor instrucţiuni de acasă, pe care unii diplomaţi moldoveni chiar le aplicau cu multă râvnă, şi care au produs destulă reticenţă şi chiar ostilitate printre membrii acestor comunităţi. Eu înţeleg perfect acest sentiment şi cred că trebuie să recâştigăm încrederea pierdută, făcând paşi care să ne apropie şi nu să ne înstrăineze. Să muncim pentru respectul diasporei – prin eforturi susţinute acasă, dar şi prin acţiuni concertate de promovare a imaginii şi respectului pentru R. Moldova în străinătate.

Pentru început – ne-am propus să dezvoltăm site-uri de socializare pentru comunităţile de rezidenţi originari din R. Moldova, să dezvoltăm proiecte comune cu acele comunităţi de originari din R. Moldova care manifestă deschidere şi cooperare, preţuind eforturile lor, oricât de firave ar fi ele, pentru că – trebuie să înţelegem cu toţii – fiecare dintre ei trebuie să muncească foarte mult ca să-şi achite plăţile, să-şi întreţină familiile, să-şi asigure o viaţă demnă într-o societate definită prin concurenţă şi pluralisme de orice gen.

Ne dorim să ne mişcăm rapid spre proiecte mai ambiţioase, în anii următori, pe care să le putem lansa împreună sau cu ajutorul direct al diasporei din SUA şi Canada, cum ar fi: lansarea unei universităţi americane în R. Moldova, crearea unor proiecte de business de succes în SUA şi R. Moldova, constituirea unui Centru de Cultură, care să ne reprezinte imensa varietate şi bogăţie culturală şi artistică, prin care ne definim (chiar dacă adeseori polemizăm până la isterie asupra identităţilor pe care ni le asumăm!). Sper să putem integra şi atrage în această viziune de promovare a R. Moldova şi Ministerul Culturii, dar şi asociaţiile de creaţie din R. Moldova, artiştii moldoveni din diasporă, pe care eu personal îi văd în calitate de Ambasadori ai Culturii, statutul cărora trebuie să fie recunoscut şi susţinut.

— Ce beneficii pot aduce Moldovei tinerii educaţi acolo?

— Există o generaţie numeroasă de tineri care au obţinut diplome valoroase şi importante în SUA. Nu avem un registru statistic, dar ne putem da seama de mărimea acestor afluenţi unviersitari din multitudinea de rapoarte guvernamentale, care atestă o prezenţă activă a absolvenţilor din R. Moldova în medicină, ştiinţe politice, business şi administrare. Mulţi dintre ei vor opta să rămână în SUA numai dacă Guvernul R. Moldova nu le va oferi oportunităţi mai bune de angajare şi creştere în carieră. Dar să ştiţi că mulţi dintre ei ar risca să revină la o carieră în administraţia de stat, fie pentru că sunt mobilizaţi de principii în care cred, fie pentru că speră că o carieră în administraţia de stat le-ar oferi substanţiale beneficii pe termen lung într-un sistem politic stabil. Aici aş vrea să spun că m-am bucurat să aflu despre Programul comun al Guvernului R. Moldova şi Oficiului PNUD în privinţa fondului de susţinere pentru absolvenţii unor instituţii de învăţâmânt superior, recrutaţi pentru posturi ministeriale, pentru că reprezintă exact semnalul pe care şi-l doresc mulţi tineri.

— În aceste zile aţi călătorit prin Carolina de Nord (CN), o prietenă dedicată a R.Moldova. Cu ce poate răspunde Moldova acestor gesturi?

— Vreau să vă spun că Programul de Cooperare dintre CN şi R. Moldova, lansat în 1997, a pornit iniţial ca un proiect de cooperare între Garda Naţională a Carolinei de Nord şi Armata Naţională a R. Moldova, în cadrul Parteneriatului pentru Pace, singurul format de cooperare militară existent în acel moment. De-a lungul anilor, însă, Programul de Cooperare a absorbit ca un bulgăre de zăpadă numeroase alte iniţiative din medicină, agricultură, business, nemaivorbind de intensele acţiuni de caritate pe care oamenii de bună-credinţă din acest stat le-au făcut în permanenţă în raport cu diverse comunităţi, mai mari sau mai mici, din Republica Moldova.

Drept exemplu aş putea face referinţă la Asociaţia Micul Samaritean, sediul căruia se găseşte în Hickory, locul de reşedinţă al prietenului nostru, Florin Pindic Blaj, energia şi cumsecădenia căruia sunt bine cunoscute în Republica Moldova. Un alt exemplu ţine de parteneriatul instituit între Federaţia Evreiască din Greensboro şi Municipiul Bălţi, altădată un oraş deosebit de puternic definit de existenţa unei largi comunităţi evreieşti, decimată de pogromurile celui de-Al Doilea Război Mondial şi, ulterior, de emigraţia masivă din perioada sovietică. Alte exemple sunt oferite de legăturile existente între Universitatea de Stat din Carolina de Nord şi Universitatea de Medicină «Nicolae Testemiţanu» din Chişinău. Schimbul de carte şi cooperarea intensă între Bibliotecile din Carolina de Nord şi cele din Republica Moldova au devenit de mult o marcă recunoscută, prin care autorităţile Carolinei de Nord s-au făcut cunoscute şi pe plan federal şi din care numeroase instituţii publice şi private din Republica Moldova au avut numai de câştigat.

— Care sunt relaţiile de export dintre aceste două state? Ce ar putea vinde Moldova în SUA?

— Pieţele americane sunt imense şi foarte prietenoase. Din păcate, volumul total al exporturilor în 2009 a fost estimat la numai 54 mln USD, ceea ce reprezintă mai puţin de 0,1% din volumul total al exporturilor R. Moldova, de atunci. Principalele cauze în această privinţă ţin, în temei, de anumite stereotipuri printre producătorii moldoveni, care merg adeseori pe calea minimei rezistenţe, dar şi de instabilitatea politică, care a fost văzută în mod constant ca un impediment în calea atragerii ISD (investiţii străine directe) în R. Moldova. Dacă mai adăugăm aici şi cazurile în care fosta conducere a ţării (PCRM) a fugărit importante investiţii americane din R. Moldova – cazul Farmaco, dar şi existenţa unor restanţe regretabile – aplicarea restricţiilor conţinute în Amendamentul Jackson Vennick (JVA) R. Moldova, ca măsură de răspuns a SUA la persecutarea evreilor în perioada URSS, atunci ne dăm seama de motivele pentru care o ţară de talia Moldovei, cu toate avantajele sale competitive şi inhibiţiile sale, nu putea fi atractivă pentru marile capitaluri americane.

Trebuie să fim realişti. Marile investiţii internaţionale sunt în continuare obsedate de statele asiatice în dezvoltare, dar nu-mi pierd speranţa să putem construi, totodată, oferte atractive şi pentru noi. În acest scop, Ambasada R. Moldova în SUA a pregătit semnarea OPIC (Oversees Private Investment Corporation), care asigură investitorilor americani garanţii guvernamentale sigure în cazul oricăror plasamente de capital ori garanţii de risc în ţara noastră, care ar putea fi văzută ca un caz de risc, urmare a alegerilor repetate din ultimul timp.

În octombrie a.c. am deschis o Cameră de Comerţ la Atlanta, Statul Georgia, cu sprijinul comunităţii moldovenilor din statele de sud (Florida, Georgia), care va juca un rol crucial în valorificarea unor idei de business la care se lucrează în acest moment. În anul 2011 ne propunem să sponsorizăm cel puţin 3 Misiuni de Comerţ cu participarea businessului autohton în SUA şi Canada şi sperăm să avem tot sprijinul din partea CCI şi comunităţilor de business din R. Moldova. Am avea nevoie numai de stabilitate politică internă, dar evident – în condiţiile păstrării unei coerenţe democratice şi prooccidentale a viitoarei alianţe de guvernământ! – şi de puţin noroc, pentru că interesul unor corporaţii transnaţionale de a căuta pe hartă unde se găseşte Moldova şi de a decide să investească în acel loc ţine nu doar de estimări economice.

— Ce aşteptări au instituţiile internaţionale cu sediul la Washington şi New York de la noile autorităţi ale R. Moldova?

— Este foarte limpede că instituţiile la care faceţi referinţă vor coopera de o manieră mult mai deschisă cu autorităţile care sunt mai democratice, mai responsabile şi mai deschise spre dialog, pentru că orice încercare de a ne izola ori de a trişa în raport cu aceste instituţii tot pe noi ne costă, adică pe cetăţenii R. Moldova, asupra cărora s-au vărsat în cele din urmă toate efectele pe care le-au produs nostalgiile filosovietice ale unor guverne aşa-zis tehnocratice. La 20 de ani de la căderea zidului berlinez trebuie să ne dăm seama că aceste nostalgii decrepite nu mai sunt nişte ghiduşii inocente, ele sunt periculoase prin definiţie, ajutând la conservarea unei stări de stagnare sistematică şi degradare, în comparaţie cu modelul rapid de modernizare şi occidentalizare pe care alte ţări vecine R. Moldova l-au adoptat cu mai multă ştiinţă de carte şi dedicaţie, cum este exemplul oferit de Polonia, Lituania, Estonia, Slovacia.

— Ce s-a scăpat în educaţia electoratului din R. Moldova, de ce oamenii aleg în procent mare drumul înapoi?

— Există numeroase grupuri de cetăţeni ai ţării noastre care nu se identifică cu statul ce le-a oferit această cetăţenie, şi care votează instinctiv pornind de la reflexele lor de homo sovieticus, chiar dacă au trecut aproape 20 de ani de la prăbuşirea URSS. De fapt, R. Moldova nu este deloc un caz excepţional, şi asta dacă ne uităm cu titlu comparativ la exemplul Ucrainei şi Armeniei, dar chiar şi la exemplul unor state care au devenit între timp membre ale UE, cum este Letonia şi Estonia, vom vedea grupuri destul de numeroase care privesc cu aceeaşi îndârjire şi nostalgie la URSS.
Nu s-a reuşit desovietizarea completă şi ireversibilă a societăţilor noastre, obiectiv care trebuie înţeles în termeni instituţionali, dar şi subiectivi, adică de percepţie şi atitudini. Să nu ne amăgim cu gândul la faptul că numai bătrânii pot fi nostalgici pentru mitul perioadei sovietice, când ei mai erau tineri şi fericiţi. Evoluţia politică arată că există şi numeroase grupuri de tineri care militează pentru obiectivul unei restauraţii sovietice, antioccidentale, sub pavilionul unui partid-unic, etatocratic, care ar putea să le ofere beneficii extinse pe plan individual şi colectiv contra unui model de stat pe care nu-l înţeleg şi nu-l recunosc, ca atare.

— SUA susţin mai multe proiecte la Chişinău care ţin de combaterea traficului de fiinţe umane, a corupţiei, de dezvoltarea democraţiei. Cum e apreciată avansarea situaţiei din R. Moldova la aceste capitole?

— SUA se numără printre cei mai importanţi parteneri bilaterali ai R. Moldova, susţinând aspiraţiile noastre de integrare în UE şi contribuind efectiv la crearea instituţiilor unui stat modern şi eficient, care ar fi capabile şi dedicate scopului de a combate corupţia, de a preveni crima organizată şi de a reduce asperitatea unor fenomene extrem de nocive, cum este şi traficul de fiinţe umane, traficul de stupefiante şi alte substanţe periculoase, dar fără a altera construcţia şi standardele unui stat democratic.

Succesele şi insuccesele repurtate în domeniul combaterii corupţiei şi altor fenomene asociale sunt monitorizate continuu de către anumite organizaţii internaţionale, cum sunt: Transparency International, OIM, dar şi Freedom House, Global Integrity Survey etc.

O serie de rapoarte prezentate între 2007—2010 arată serioase probleme la capitolele trafic de persoane şi corupţie. Ca să subliniez greutatea acestor argumente, voi menţiona că R. Moldova a fost declasată în 2009 în scorurile Oficiului pentru Traficul de Persoane aflat în gestionarea Departamentului de Stat al SUA de la Tier 2 la Tier 2 Watch List, care ar fi putut însemna blocarea unor importante programe de finanţare (MCC). Aceste riscuri au impus o mobilizare generală la nivelul mai multor instituţii de stat.

Ca rezultate practice aş menţiona reducerea cazurilor de trafic (91 în 2010 faţă de 124 în 2009), sporirea răspunderii judiciare pentru persoanele condamnate prin decizii finale de judecată pentru implicarea în diverse reţele criminale (13 condamnări la închisoare, 15 condamnări cu suspendare şi 39 amenzi administrative), dar şi adoptarea unui pachet de acţiuni şi a unei strategii naţionale de coordonare a eforturilor anti-trafic pentru 2011 – 2013 şi de oferire a asistenţei şi protecţiei victimelor identificate.

— Ce paşi trebuie să întreprindă R. Moldova pentru a bucura nu doar comunitatea internaţională, ci şi pe cea internă?

— Cel mai grav lucru care s-ar putea întâmpla în R. Moldova este ca alegerile să producă un guvern lipsit de personalitate şi voinţă politică, având un orizont de maximum 8 luni înainte şi preocupat mai ales de propriile frustrări ori inhibiţii interne.

Este de obligaţia clasei politice de la Chişinău să nu risipească uriaşul credit de preţuire şi încredere pe care l-am notat în ultimul an. Aş vrea să amintesc că, imediat după instalarea coaliţiei democratice de guvernare (AIE), în septembrie 2009, au apărut câteva documente de viziune economică şi socială, care au trezit un interes susţinut pe plan extern şi intern; acestea fiind, în ordinea importanţei – Programul de guvernare Integrarea europeană: libertate, democraţie, bunăstare (2009—2013) şi Programul Rethink Moldova, prezentat la 24 martie 2010 la Brussels. Avem nevoie de stabilitate guvernamentală, de continuitate democratică. Este nevoie de mult curaj ca să-ţi asumi riscurile unei guvernări reformiste într-o ţară săracă, dar uitaţi-vă – dacă nu ar fi existat un Balcerovicz în Polonia, această ţară nu ar fi cunoscut statutul deosebit de care se bucură în acest moment de a fi singura ţară — membru al UE — care aproape nu a resimţit recesiunea globală, care a făcut ravagii în alte economii. Dar este nevoie, totodată, şi de multă clarviziune, pentru că reformele pe plan intern se aplică până la urmă pe oameni vii, nu pe mulaje confecţionate pentru lecţia de ştiinţe naturale.

— Cum apreciaţi activitatea IDIS acum?

— Încă nu am distanţa necesară pentru a face evaluări de acest gen. Mă bucur însă că IDIS reprezintă în acest moment o instituţie viabilă, conştientă de obiectivele statutare şi vital necesară misiunii de occidentalizare a statului şi societăţii în R. Moldova. Recunosc că m-am bucurat să văd şi un alt stil de management la conducerea institutului şi sunt încrezător că acest stil va aduce rezultatele aşteptate.

— Cum veţi întâmpina Crăciunul? În tradiţie americană sau românească?

— Ca şi acasă, îmi place să aştept sărbătorile de Crăciun în familie şi adeseori suntem însoţiţi de rude sau de prieteni apropiaţi. În special pentru cititorii ziarului Dvs., dar şi pentru minunata echipă de ziarişti care susţine editarea lui, aş vrea să doresc tuturor oamenilor cumsecade un Craciun fericit, Sărbători luminate, care să aducă multe daruri copiilor, sănătate şi fericire celor vârstnici. Ne dorim nişte bucurii simple, care să lumineze cu spiritul sărbătorilor magice din decembrie deciziile politicienilor din R. Moldova.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Alina RADU
Sursa: http://www.zdg.md/

Chişinău (Moldova.ORG) -- Interviu cu Vlad Spânu, președintele Fundației Moldova cu sediul la Washington.
De Victoria Ungureanu

Moldova.org: Ce vor face noii guvernanţi, dar totodată foştii, după ce nici comuniştii, nici democraţii nu pot alege şeful statului?

Vlad Spânu: În aceste zile, după cum se ştie, şefii partidelor care au fost la guvernare, dar şi cei de la Partidul Comuniştilor sunt în dialog pentru a culege roadele acestor alegeri, adică, de a se menţine sau reveni la putere, cum e şi firesc. Vom vedea în continuare declaraţii cu iz de şantaj, pentru a câştiga teren la negocieri, posibil să vedem trădări faţă de electorat. Nu exlud să se repete scenariul din 2009, când va birui raţiunea, nu mofturile de a ajunge în fotoliile publice cu orice preţ.

Moldova.org: Care va fi cursul vieţii politice în RM dacă comuniştii reuşesc să obţină mandatele pentru a alege preşedintele ţării?

Vlad Spânu: Sunt ferm convins, în baza experienţei trăite în Moldova sovietică, dar şi fiind un student al istoriei, că comunismul este frana dezvoltării şi răul cel mai mare care a fost vreodata pe această planetă. Chiar dacă comuniştii din R.Moldova se consideră capitalişti, odată ce se închină idolurilor lor – Stalin, Lenin, Marx – şi au simbolul secerii şi ciocanului, acest partid trebuie marginalizat din viaţa politică, alte partide, ce se consideră ne-comuniste, să facă tot posibilul ca PCRM să fie mereu în opoziţie, până la dispariţia lui de pe arena politică. Să nu uităm nici pentru o clipă că anume comuniştii au prelungit politica imperială rusă ce a despicat Principatul Moldovei în două în 1812, iar în 1940 a rupt Basarabia a doua oară de la trupul neamului nostru cu rădăcine dacice pentru a controla acest teritoriu, de importanţă strategica pentru ruşi. Sute de mii de români basarabeni au fost deportaţi în Siberia, desproprietăriţi, împuşcaţi sau au murit ca urmare a foametei organizate de Kremlin în 1946-1947. Toate acestea au fost înfăptuite la comanda bolshevicilor, NKVD-ului, KGB-ului şi urmaşilor lor, comuniştii de astăzi fie ei deghizaţi sau adevaraţi. Să votezi azi comuniştii, înseamnă să neglijezi suferinţele proprii şi/sau ale strămoşilor. O astfel de mentalitate o au doar robii.

Moldova.org: Cine credeţi, din cele 3 partide democratice, ar fi gata să se alieze comuniştilor? Se vehiculează pe net că PD? Credeţi că e posibil?

Vlad Spânu: Dacă se pune o astfel de întrebare, adica dacă este o astfel de percepere a situaţiei politice post-electorale din partea oamenilor, înseamna că în Republica Moldova stăm prost cu clasa politică, zisa democratică. Dacă cei din partidele care au făcut parte din AIE şi astăzi au intrat în parlament cred că în R.Moldova a fost o ţară democratică în perioada 2001-2009, iar cetăţenii au fost liberi, au avut locuri de muncă, businessul nu a fost monopolizat în mâinile a câtorva firme apropiate puterii, atunci lasă-i să facă coaliţie cu comuniştii.  Cine va face asta, e sinucigaş politic, adică va urma soarta PPCD, care a făcut coaliţie cu PCRM în 2005-2009.

Moldova. org: Conform constituţiei, cât timp poate sta Republica Moldova fără un şef de stat? După mandatele obţinute de comunişti şi democraţi, cum credeţi, aceştia vor ajunge la un consens sau se va repeta "istoria" anului trecut. Preşedinte interimar, lipsa comuniştilor la şedinţele Legislativului, alegeri anticipate?

Vlad Spânu: RM va avea sef de stat când parlamentarii vor dori să evite alegerile anticipate sau când vor decide toate partidele (sau cel putin majoritatea calificată) să coboare pragul actual de 61 voturi de alegere al preşedintelui.
Sper să nu se mai repete circul politic de anul trecut, când, deputaţii, fiind plătiţi din banii publici nu veneau să-şi îndeplinească datoria faţă de cetăţeni, adică să aprobe legi, să monitorizeze activitatea executivului. Nu îmi închipui că aşa ceva s-ar putea întampla în SUA, sau într-o altă ţară unde oamenii politici sunt responsabili faţă de alegatori.

Moldova.org: Vom rămâne în impas politic dacă partidele nu vor reuşi să facă o eventuală Alianţă pentru a alege preşedintele?

Vlad Spânu: Nu se va alege preşedintele dacă unul sau mai multe partide vor merge la alegeri anticipate. Însă mă îndoiesc că se mai doreşte o nouă campanie electorală în 2011. Am mai spus şi întrun interviu pentru Europa Liberă ca doua chestiuni fundamentale trebuie să rezolve clasa politică din R.Moldova pentru a evita crizele politice. Prima este să lichideze dualitatea puterii în cadrul executivului (adică când avem astăzi doi şefi de executiv – preşedintele statului şi prim-ministru), luând exemplu SUA sau Marea Britanie, pentru a evita ciondanelile inutile. R.Moldova a adoptat un model politic European, care este totalmente ineficient, ce duce la schimbări frecvente de guvern. La fel e în România, Ucraina, Polonia... Şi a doua chestiune este nevoia trecerii la votul pe circumscripţii electorale pentru că oamenii dintro localitate să aleagă un reprezentant al lor, nu o lista de partid, întocmită de şeful partidului, care îi permite manipulari şi negocieri netransparente. Parlamentarul, aşa cum e în SUA, trebuie să poarte răspunderea nu faţă de seful de partid, dar faţă de oamenii care l-au ales şi pe care el îi reprezintă. Din câte mi se spune, rare sunt formaţiunile poltice unde este democraţie în cadrul partidului. Majoritatea sunt conduse de un minidictator, care uşor se poate transforma întrun dictator, dacă partidul lui deţine puterea absolută în stat. Cazul PCRM îl cunoastem bine. Micşorarea numărului de partide, ar mai fi o problemă la care clasa politică de la noi ar fi bine să se gândeacă pentru a scuti electoratul de metri de buletine electorale, care nu aduc altceva decât confuzie.

Moldova.org: Timp de un an Alianţa de guvernare a avut multe întruniri, a semnat diverse documente privind procesul de integrare europeană a Republicii Moldova. Mai cu seamă responsabil de aceste fapte fiind fostul prim-ministru Vlad Filat, cel care a creat noi "prietenii" cu statele UE. Cum credeţi, după rezultatele obţinute la anticipate, care va fi impactul asupra politicii externe a Republicii Moldova?

Vlad Spânu: După guvernarea PCRM în 2001-2009, guvernului AIE i-a fost destul de uşor să dreagă relaţiile cu partnerii occidentali, dar şi cu cei din est. În plus, ţările rămase în afara UE, dar membre CSI au înregistrat regrese la capitolul reforme democratice. Să luăm ţările ce fac parte din Partneriatul Estic. După războiul dintre Rusia şi Georgia, R.Moldova a rămas unica ţară unde mai existau speranţe că lucrile se vor schimba spre bine. Şi aşa s-a întamplat în iulie 2009, odată cu schimbarea politică de la Chişinău. Astăzi, Belarus e condusă în continuare de un regim autoritar, în Ucraina, pe care se pusese miza în 2004, au revenit forţele ce se orientează mai mult spre est decât spre vest; Armenia a rămas în stagnare economică, fiind conectată la sistemul de securitate şi economic al Federaţiei Ruse, iar în Azerbaijan s-au înregistrat regrese privind libertăţile individuale, în mass media, etc. Deci, pe aşa un fondal negativ în regiune, politicile AIE pe plan intern, acţiunele întreprinse pe plan extern au fost întâmpinate cu braţele deschise de vest. Evident, nu peste tot şi nu la toate capitolele s-au înregistrat succese. Dar un an, totuşi, să fim obiectivi, e prea puţin să faci concluzii şi aprecieri pentru un guvern de coaliţie cu componente ale căror orientări nu coincid la multe capitole.

Moldova.org: Acum un an, într-un interviu acordat Radioului Europa Liberă, aţi declarat că Filat are şanse să se afirme ca putere în stat. După un an, credeţi că Filat a reuşit ceva în acest sens?

Vlad Spânu: Un an în urma, pe 11 noiembrie, scriam întrun articol în engleza la Europa Libera că forţele democratice din RM au o fereastră de oportunitate pentru a pune Moldova pe calea unor reforme reale şi pe un făgaş de dezvoltare, care i-ar permite integrarea în familia largă a democraţiei şi valorilor europene. Scopul acelui articol era să atragă atenţia celor din vest să sprijine R.Moldova şi noua ei conducere.

Moldova.org: Care ar fi cursul corect a politicii RM în acest moment, dacă rezultatele finale de la CEC sunt cele anunţate?

Vlad Spânu: R.Moldova nu are o altă şansă decât să se desprindă de arealul unde Federaţia Rusă deţine controlul – politic, de securitate şi economic – şi să urmeze paşii făcuţi de Ţările Baltice, România, Bulgaria, adică să aibă o economie de piaţă veritabilă, libertatea cetăţenilor de a-şi croi singuri soarta, fără trupe străine şi fără amestec direct în treburile interne ale statului din partea patronului de la est. Menţinerea R.Moldova în cadrul CSI este unul din eşecurile guvernării AIE, la fel ca lipsa de progrese în retragerea armatei Federaţiei Ruse, acţiuni efective şi eficiente de a da o mâna de ajutor fraţilor noştri din Transnistria, care aşteaptă de la Chişinău asistenţă şi sprijin din 1990.

George Fridman, preşedintele Stratfor, în vizita lui recentă la Chişinău, a spus foarte clar că problema cea mai mare în R. Moldova e criza de indentitate, care fluctuează între cea sovietică şi cea românească. Din asta şi se trag toate problemele noastre, inclusiv şi aceste crize politice ce se ţin lanţ, din alegeri în alegeri. Nu trebuie să aşteptăm ca cineva din afară să vină să ne spună cine suntem şi de unde ne tragem. Noi, singuri, trebuie să ne rezolvam problemele noastre. Nimeni în locul nostru nu va face asta. Altfel, vom mai umbla, ca popor, rătăciţi înca vreo 20 ani şi vom ajunge de unde ne-am pornit în 1991.

Moldova.org: În concluzie, v-aţi aventura acum să pronosticati cât de lungă va fi viaţa acestui guvern?

Vlad Spânu: Nu, deoarece nu am încrederea în toţi politiicenii de la noi că se vor ţine de cuvânt, cel promis în campania electorală. În 2005, după voturile PPCD-ului (Iurie Roşca) pentru alegerea comunistului Valdimir Voronin în funcţia de preşedinte al statului, dar şi voturile PD-ului (Dumitru Diacov, unde se află si actual sef al PLD Vlad Filat) şi ale Social-Liberalilor (Oleg Serebrean), în 2010 mă aştept la orice.

Am şi o doză de optimism, gândindu-mă la comportamentul celor patru partide din AIE în 2009, dar, acum lucrurile s-au schimbat, după ce au mirosit puterea. Să nu uitam maxima, spusă pentru prima dată de istoricul britanic Lordul Acton: „Puterea corupe, iar puterea absoluta, corupe în mod absolut”. Alegătorii trebuie să aibă încredere în politiceni, dar să nu uite să fie şi vigilenţi şi să le ia madatul atunci când nu-i mai reprezintă.

Republica Moldova se află din nou la răscruce. Pe 28 noiembrie 2010 cetăţenii cu paşaport albastru, oriunde s-ar afla, sunt chemaţi iarăşi la urnele de vot pentru a alege noul parlament. Amintim cititorilor că preşedintele este ales de parlament prin vot secret, cu 3/5 din votul deputaţilor, ceea ce reprezintă 61 de voturi. Întrucât negocierile privind candidatura preşedintelui sunt prea complicate, în cei zece ani care au trecut de la modificarea articolului 78 al Constituţiei, din şase tentative de alegere a şefului statului, doar două şi-au atins ţinta, în 2001 şi 2005.

Dacă referendumul din septembrie privind modificarea procedurii de alegere a preşedintelui ar fi fost organizat cum se cuvine, am fi avut o altă situaţie, în care preşedintele s-ar fi ales prin votul direct al poporului. În condiţiile actuale, însă, viitorul parlament riscă să cloneze situaţia din cei doi ani precedenţi, când niciuna dintre părţi nu a reuşit să acumuleze voturile necesare. Ne-am putea trezi în scurt timp cu alte alegeri anticipate, ceea ce ar pute degenera într-o criză permanentă a puterii.

O ieşire ar fi ca la putere să vină o alianţă majoritară care ar avea capacitatea să modifice Art. 78 cu 67 de voturi (2/3 din deputaţi).

O revenire a comuniştilor, cu sau fără sprijinul altor partide, ar însemna, fără doar şi poate, să spunem adio reformelor, integrării europene şi viitorului democratic pentru mulţi ani înainte.

Iată de ce mobilizarea electoratului democratic şi pro-european are importanţă crucială pentru viitorul Republicii Moldova.

Bineînţeles, Alianţa pentru Integrare Europeană a avut prea puţin timp la dispoziţie pentru a face schimbări radicale în toate domeniile. Şi oamenii din partidele componente ale Alianţei sunt un produs al erei post-comuniste, cu metehnele inerente întregii societăţi. Totuşi, partidele democratice care au reuşit să preia puterea în 2009 au deja experienţa amară a lipsei de organizare şi de comunicare, au conştientizat, sperăm noi, că integrarea europeană trebuie începută din interior, prin promovarea eficientă reformelor, prin adoptarea unei legislaţii moderne, prin lupta eficientă cu corupţia, etc.

Credem că şi modificările la Codul Electoral, operate în 2010, sunt favorabile consolidării partidelor democratice. Votul formaţiunilor care nu depăşesc pragul de 4%, se împarte egal între partidele care au acces în parlament, astfel că partidul comuniştilor nu va mai beneficia de „ploaia” de mandate de la perdanţi.

Datorită sistemului Hond, în 2001 comuniştilor le-au revenit 21 de mandate ale celor care nu au trecut în parlament. Acelaşi sistem le-a „picat” bine şi în 2005. Acest lucru le-a permis să guverneze opt ani, aruncând Republica Moldova în mocirla sărăciei şi corupţiei şi alungând în pribegie sute de mii de basarabeni.

Comunismul trebuie să fie aruncat la gunoiul istoriei. Un proces Nurnberg asupra totalitarismului comunist, care a nimicit milioane de oameni şi a adus popoarelor Europei de Est nevoi şi sărăcie, mai este încă aşteptat. Votul nostru din 28 noiembrie poate apropia această mare zi.

Îi chemăm pe cetăţenii moldoveni să vină la alegeri şi să contribuie prin votul lor la alegerea unei guvernări democratice şi pro-europene.

Vă aşteptăm la 28 noiembrie 2010 pe adresa 6767 Côte-des-Neiges, între 07.00 şi 21.00. Veniţi cu toţii să ne unim eforturile pentru a ne ajuta ţara de origine să devină un stat civilizat, modern şi democratic.

Ala Mîndîcanu
Articol apărut în ziarul ZigZag Român Canadian Nr. 91 din 5 noiembrie 2010